Despre Ammit și Tiamat

[HellGate]

„Neliniștea eternă” reprezintă sufletul înlăturat de compoziția sa elementară, fiind „neliniștit” față de elemente, aflat într-o stare de nearmonizare vibrațională, ceea ce duce la disiparea sufletului în „negură” sau, mai bine spus, în marea haotică.

Marea, reprezentativă în toate formele pentru capacitatea noastră de înțelegere, pentru vitalitate și viață, pentru ceea ce nu poate fi exprimat, este, de asemenea, în mod simbolic, începutul și sfârșitul tuturor alegoriilor spirituale și al legilor universale.

În religia Babilonului antic, Tiamat era Zeița primordială a mării și apare în două ipostaze distincte: pe de o parte, ca divinitate creatoare, care dă naștere cosmosului printr-o „căsătorie” sacră – înțeleasă ca o comuniune între ape diferite – din care se succed generații de Zei; pe de altă parte, ca personificare monstruoasă a haosului originar. În unele tradiții, era reprezentată sub forma unui șarpe marin sau a unui dragon.

Mitul și alegoria țin de măiestria și istoria spirituală privind sufletul uman și creația elementară.

În religia Egiptului antic, Ammit era o Demonă și Zeiță, purtând titlurile „Devoratoarea Morților”, „Mâncătoarea de Inimi” și „Cea Mare a Morții”. Ea reprezenta „a doua moarte” – moartea sufletului prin „azvârlirea inimilor nevrednice în lacul de foc, pentru a fi distruse”.

Lacul de foc simbolizează chakra de bază, cea care ancorează forța vitală în planul material, fiind asociată cu cea mai brută vibrație. Atunci când această forță vitală se pierde, sufletul se risipește, ca într-o stare de comă spirituală, de neființă sau de letargie. Asemenea unei frecvențe joase care o anulează pe una înaltă, vibrația nu își mai poate susține nivelul și se stinge. Aceste imagini reprezentative au un rol pedagogic, ilustrând forțele naturii și observația spirituală într-un limbaj ezoteric.

O pildă care poate fi dedusă din alegoria „Mâncătoarei de Inimi” este aceea de a ne spori și rafina sufletul.

Ridicarea vibrației chakrelor și a aurei noastre, iar esența spirituală reprezentată ca o pană (în sensul de ușoară ca o pană), semnifică o energie a sufletului extrem de rafinată și înaltă, incapabilă să fie legată sau „devorată” de greutatea corespondentului material – adică de o identitate redusă la materialism, simbolizată printr-o inimă „grea” și prin negarea existenței spirituale.

Ammit și Tiamat transmit aceleași învățături spirituale oferite de Zeii noștri; chiar și denumirile reprezentative sunt similare în semnificație.

Marea Vioiciunii și lacul de foc se află în noi – corespunzând chakrei sacrale și chakrei de bază – dar și în exterior, în structura noastră universală, guvernată de legi materiale și spirituale. Lacul de foc, interpretat în mod eronat în doctrine deformate (de exemplu, „iadul” creștin), simbolizează năzuința și forța vitală asociate chakrei de bază, legătura cu planul material și chintesența – Șarpele – aflat în unitate cu chakra sacrală, apa și potențialul încă neexprimat, aflat în așteptarea manifestării prin întâlnirea acestor două forțe elementare. Această dualitate se regăsește pe toate planurile, la toate nivelurile și în toate formele alegorice.

Suntem creați în sfera acestui lac de foc, creăm la rândul nostru și trăim prin energia acestei ciocniri, iar în final murim prin același ciclu al unității – sau al lipsei ei, mai corect spus.

La nivelurile superioare ale chakrelor, această esență a creației este stocată și manifestată, memorizată într-o formă conștientă, dobândind identitate și raportare la sine (ego) prin chakra solară. Chakra solară este alimentată atât de energia și forța vitală provenite din centrele energetice inferioare, cât și armonizată și purificată de chakrele superioare. Deasupra chakrei solare se află chakra inimii (asociată elementului aer 🜁), care oferă expansiune și deschidere către exterior, conectând spiritualul cu materialul.

Evoluția spirituală este un ciclu de autoconservare și creștere. Avem potențialul unui „ecosistem” autarhic, care trebuie deschis și pus în practică pentru ca acest proces să aibă loc.

ζ________________________
- Preotul Alexandros Iowno
Sursa originală: Ammit and Tiamat (s-a consacrat o oră traducerii)