Situația noastră actuală ca comunitate, neajunsurile noastre și evoluția noastră sunt trei factori decisivi care măsoară în ce măsură puterea divină se poate revărsa asupra entității noastre colective.
Ca Zeviști, cu cât ne apropiem mai mult de „a fi ceea ce ar trebui să devenim”, cu atât primim exact mijloacele și cunoașterea spirituală care ne-ar ajuta să atingem acest scop.
Toți cei care sunt deschiși și receptivi din punct de vedere spiritual pot observa acest lucru în ultima vreme. Lumina care ar putea fi orbitoare la început devine evidentă pentru ochi odată ce capacitatea de a vedea a fost restabilită. La fel, întunericul profund se transformă în lumină atunci când reușim să vedem mai bine.
Mergând mai departe ca comunitate, ne pot aștepta binecuvântări excepționale și dincolo de imaginație. Singura întrebare este dacă vasele oamenilor noștri le pot susține. În ceea ce privește puterea Zeilor, aceasta este infinită: pe măsură ce vasele evoluează, la fel evoluează și cunoașterea pe care Zeii o pot dărui.
Nu există nimic mai dăunător decât un plus de cunoaștere, înainte ca un vas să fie pregătit. La fel de periculoasă este situația în care un vas nu poate primi cunoaștere, iar cel mai grav dintre toate este ca cunoașterea și înțelepciunea să fie disponibile, iar vasul Zeilor să le refuze.
Poate că cea mai mare dezamăgire pentru mulți dintre cei care s-au oprit din drum și ar fi urmat alte voințe va fi ziua întoarcerii: aceasta va fi, oricum, o zi binecuvântată pentru ei, dar va veni însoțită și de acest gând specific: „A fost acolo tot timpul, iar eu nu am văzut-o” sau „Am văzut-o, dar nu am trăit-o. Și unde s-a dus viața fără ea?”.
De aceea, cei înțelepți își vor folosi timpul și oportunitățile acum. Viața este menită să fie trăită, iar acesta este marele amplificator și scop al vieții. Tocmai înaintea perfecțiunii, bucuria de a trăi își găsește motivul de a exista.
„Aș fi putut fi cea mai bună versiune a mea astăzi, dar am ales să fiu altceva”. Alegerea conștientă de mai sus, născută din liberul arbitru, separă ierarhia în care lumina, puterea și stăpânirea întunericului pot curge.
Totuși, deși pare a fi o alegere a „liberului arbitru”, este voința sinelui care dorește să rămână în robie. Din acest motiv, acest proces de gândire este o înșelăciune; o întârziere dăunătoare.
Pe măsură ce Zeii sunt dezvăluiți, această dezvăluire se datorează faptului că am decis colectiv să ne îmbunătățim vasul sau percepția. Zeii au fost întotdeauna acolo, iar acum suntem mai aproape de ei. Pe măsură ce ne apropiem, cu cât vedem mai mult, cu atât vasul nostru îl imită pe cel al Zeilor.
Personal, nu văd niciun motiv pentru a amâna ceva. Cu cât amânăm mai mult, cu atât mai rău pentru noi. Viața merită trăită, iar cel mai înalt punct al trăirii sale este o stare de profundă binecuvântare. Acest influx divin poate fi primit, însă poate fi primit dintr-un singur loc: atunci când cineva se află în locul potrivit și face ceea ce știe că este cel mai bine să facă.
După aceasta, nu mai există limite; iar dacă ar fi existat vreuna, ar fi fost doar pentru că vasul nu se afla în locul potrivit – se poate numi această poziționare greșită „libertate”, dar apoi vine ziua în care începe să arate așa cum a fost întotdeauna: robie față de destinul care i-a fost reținut cuiva. Așteptând acolo, cu răbdare, până când a venit ziua aceea. Atunci se bucură Zeii. Totuși, Zeii se bucură zilnic pentru omul care își rupe lanțurile, acum, nu la o dată ulterioară.
-AFHP Zevios Metathronos