HellGate
Member
Meditația este întâiul instrument și prima funcțiune a ființei umane, încă de la obârșia sa. Ea reprezintă cea mai bătrână cale a gândului, a emoției și a spiritului.
Din vremurile în care omul exista doar cu „o piatră și un băț”, până la epocile în care existența sa era binecuvântată de Zei cu izvoare de cunoaștere nemărginite, o formă originară de meditație a fost dintotdeauna practicată.
La nivelul cel mai primar și fundamental, scopul meditației este acela de a revela gândurile proprii și de a răsfrânge funcționarea minții asupra unui proces de introspecție. Aici se petrece liniștirea, confruntarea și îndreptarea minții. Prin urmare, și Meditația Vidului constituie un proces prin care se acumulează suficientă capacitate pentru a pătrunde într-un nivel mai profund al meditației. Nivelul primordial poate fi numit contemplație, introspecție, întemeiat pe valori intelectuale și logice, dar manifestându-se, totodată, într-o măsură constantă și prin dimensiunea feminină a minții.
O formă de meditație se regăsește în toate aspectele vieții și în fiecare om. A gândi, a cerceta emoțiile, a atinge o stare de cunoaștere și de percepție – toate acestea sunt expresii ale meditației. Științele și procesele matematice își au temelia într-o formă primordială de meditație. Fie că este vorba despre o cercetare a minții logice sau a celei intuitive, învelișul prin care acestea sunt accesate este unul și același.
Mari matematicieni, în fapt, pătrund într-un nivel mai adânc al meditației și își formulează observațiile prin sfera intuitivă, nu prin cea logică. Între aceste două stări există o traducere reciprocă neîntreruptă, aflată mereu în armonie cu meditația.
A izola mintea și a privi lăuntric procesele ei – aceasta este esența. Aproape nimic din ceea ce facem nu există în afara minții, a conștiinței, a ființei noastre. Aceasta este o unitate inseparabilă.
Un nivel mai profund constă în a cerceta meditația dincolo de suprafața mentalului, într-o stare de martor și de observație, urmată de acțiune. În adâncul transei, se accesează straturi ale minții și, în cele din urmă, o stare de revelare.
Toate aceste procese se desfășoară într-o stare dobândită de observație conștientă – adică știi, ești treaz, indiferent de profunzimea trăirii.
A revela înseamnă a observa, iar în stadiul final, a cunoaște.
Privind înlăuntru, prin funcția reflectivă a conștiinței (căci chiar și ceea ce percepem în exterior este procesat în interior), ajungem să ne observăm și să ne cunoaștem, înainte de toate, pe noi înșine.
Pentru a nu devia de la scopul acestei lucrări, se cuvine ca fiecare să înțeleagă și să caute această strălucire ce se manifestă în timpul și, uneori, după meditație.
Există o strălucire ce apare prin meditație – poate fi numită iluminare. Această strălucire reprezintă actualizarea armonioasă și activă a mecanismelor ființei și deschiderea porților către natura noastră spirituală. Trupul este stimulat, iar ființa este cuprinsă din interior de o lumină – un început de frumusețe și de plăcere.
Această strălucire se manifestă atât prin eliberarea de substanțe chimice în trup, cât și ca efect al atingerii și stabilirii unei legături cu sufletul.
La început, vei simți o stare de bine, de reîmprospătare. Concentrează-te asupra acestei stări. Apoi, poate apărea senzația unei tinereți reînnoite, a unei vitalități dezvăluite brusc în trup. Concentrează-te asupra acesteia. Ulterior, poate apărea o vibrație ce cuprinde întreaga ființă într-o stare de plăcere, oferind o subtilă întrezărire a dimensiunilor mistice ale sinelui. Iar această experiență se poate extinde, fără hotar, către niveluri din ce în ce mai înalte.
Așa cum afirma Aristotel, „Theoria” conduce la starea de Eudaimonia – o stare a cunoașterii dobândite și a împlinirii ființei. Conștiința ajunge la starea de cunoaștere, care este însăși înflorirea. A cunoaște înseamnă, totodată, a trăi. A experimenta meditația înseamnă a cunoaște. Aspectul practic esențial al meditației este acela de a concentra și menține această strălucire în trup.
Etimologie:
Această vibrație face parte din iluminare, din conexiune. Este modul prin care trupul percepe energia, iluminarea și propria sa funcționare în starea de eudaimonia.
Contemplarea acestei stări se realizează prin focalizare și prin trăirea deplină a momentului prezent, ceea ce conduce la amplificarea și densificarea acestei energii în trup.
Un alt efect este imprimarea acestei stări în memorie și în simțurile corpului, ceea ce, în timp, duce la dezvoltarea unor capacități spirituale și la dobândirea puterii de a practica vrăjitoria.
Pentru a accesa și manifesta această strălucire – care este, de altfel, o stare naturală – este necesară purificarea ființei și a centrilor energetici. Impuritățile trebuie îndepărtate pentru ca lumina și vibrația să se poată manifesta prin toate dimensiunile ființei.
În plan practic și individual, fiecare trebuie să observe cât timp poate menține această stare de „împlinire” a trupului prin această energie. De pildă, poate dura între 5 și 8 ore, după care este necesară o nouă meditație pentru a reumple „vasul” ființei.
Este de dorit să nu lași această stare să se stingă, întrucât pierderea ei poate duce la rătăcirea acestei înălțări și la diminuarea puterii și a elanului necesar pentru nivelurile următoare de evoluție.
________________________
- Înaltul Preot Alexandros Iowno
Sursa originală: Eudaimonia, The Glow of Meditation (s-au consacrat două ore traducerii)
Din vremurile în care omul exista doar cu „o piatră și un băț”, până la epocile în care existența sa era binecuvântată de Zei cu izvoare de cunoaștere nemărginite, o formă originară de meditație a fost dintotdeauna practicată.
La nivelul cel mai primar și fundamental, scopul meditației este acela de a revela gândurile proprii și de a răsfrânge funcționarea minții asupra unui proces de introspecție. Aici se petrece liniștirea, confruntarea și îndreptarea minții. Prin urmare, și Meditația Vidului constituie un proces prin care se acumulează suficientă capacitate pentru a pătrunde într-un nivel mai profund al meditației. Nivelul primordial poate fi numit contemplație, introspecție, întemeiat pe valori intelectuale și logice, dar manifestându-se, totodată, într-o măsură constantă și prin dimensiunea feminină a minții.
O formă de meditație se regăsește în toate aspectele vieții și în fiecare om. A gândi, a cerceta emoțiile, a atinge o stare de cunoaștere și de percepție – toate acestea sunt expresii ale meditației. Științele și procesele matematice își au temelia într-o formă primordială de meditație. Fie că este vorba despre o cercetare a minții logice sau a celei intuitive, învelișul prin care acestea sunt accesate este unul și același.
Mari matematicieni, în fapt, pătrund într-un nivel mai adânc al meditației și își formulează observațiile prin sfera intuitivă, nu prin cea logică. Între aceste două stări există o traducere reciprocă neîntreruptă, aflată mereu în armonie cu meditația.
A izola mintea și a privi lăuntric procesele ei – aceasta este esența. Aproape nimic din ceea ce facem nu există în afara minții, a conștiinței, a ființei noastre. Aceasta este o unitate inseparabilă.
Un nivel mai profund constă în a cerceta meditația dincolo de suprafața mentalului, într-o stare de martor și de observație, urmată de acțiune. În adâncul transei, se accesează straturi ale minții și, în cele din urmă, o stare de revelare.
Toate aceste procese se desfășoară într-o stare dobândită de observație conștientă – adică știi, ești treaz, indiferent de profunzimea trăirii.
A revela înseamnă a observa, iar în stadiul final, a cunoaște.
Privind înlăuntru, prin funcția reflectivă a conștiinței (căci chiar și ceea ce percepem în exterior este procesat în interior), ajungem să ne observăm și să ne cunoaștem, înainte de toate, pe noi înșine.
Pentru a nu devia de la scopul acestei lucrări, se cuvine ca fiecare să înțeleagă și să caute această strălucire ce se manifestă în timpul și, uneori, după meditație.
Există o strălucire ce apare prin meditație – poate fi numită iluminare. Această strălucire reprezintă actualizarea armonioasă și activă a mecanismelor ființei și deschiderea porților către natura noastră spirituală. Trupul este stimulat, iar ființa este cuprinsă din interior de o lumină – un început de frumusețe și de plăcere.
Această strălucire se manifestă atât prin eliberarea de substanțe chimice în trup, cât și ca efect al atingerii și stabilirii unei legături cu sufletul.
La început, vei simți o stare de bine, de reîmprospătare. Concentrează-te asupra acestei stări. Apoi, poate apărea senzația unei tinereți reînnoite, a unei vitalități dezvăluite brusc în trup. Concentrează-te asupra acesteia. Ulterior, poate apărea o vibrație ce cuprinde întreaga ființă într-o stare de plăcere, oferind o subtilă întrezărire a dimensiunilor mistice ale sinelui. Iar această experiență se poate extinde, fără hotar, către niveluri din ce în ce mai înalte.
Așa cum afirma Aristotel, „Theoria” conduce la starea de Eudaimonia – o stare a cunoașterii dobândite și a împlinirii ființei. Conștiința ajunge la starea de cunoaștere, care este însăși înflorirea. A cunoaște înseamnă, totodată, a trăi. A experimenta meditația înseamnă a cunoaște. Aspectul practic esențial al meditației este acela de a concentra și menține această strălucire în trup.
Etimologie:
- eu (εὖ) = „bine”, „bun”
- daimōn (δαίμων) = „spirit”, „gardian spiritual”
=> „a avea un bun gardian care te călăuzește” sau, mai larg: „a trăi bine”, „a înflori”, „a avea o viață împlinită”
(+) „arete (virtute) -> „eudemonism”
Această vibrație face parte din iluminare, din conexiune. Este modul prin care trupul percepe energia, iluminarea și propria sa funcționare în starea de eudaimonia.
Contemplarea acestei stări se realizează prin focalizare și prin trăirea deplină a momentului prezent, ceea ce conduce la amplificarea și densificarea acestei energii în trup.
Un alt efect este imprimarea acestei stări în memorie și în simțurile corpului, ceea ce, în timp, duce la dezvoltarea unor capacități spirituale și la dobândirea puterii de a practica vrăjitoria.
Pentru a accesa și manifesta această strălucire – care este, de altfel, o stare naturală – este necesară purificarea ființei și a centrilor energetici. Impuritățile trebuie îndepărtate pentru ca lumina și vibrația să se poată manifesta prin toate dimensiunile ființei.
În plan practic și individual, fiecare trebuie să observe cât timp poate menține această stare de „împlinire” a trupului prin această energie. De pildă, poate dura între 5 și 8 ore, după care este necesară o nouă meditație pentru a reumple „vasul” ființei.
Este de dorit să nu lași această stare să se stingă, întrucât pierderea ei poate duce la rătăcirea acestei înălțări și la diminuarea puterii și a elanului necesar pentru nivelurile următoare de evoluție.
________________________
- Înaltul Preot Alexandros Iowno
Sursa originală: Eudaimonia, The Glow of Meditation (s-au consacrat două ore traducerii)
![Forores [NG]](/data/avatars/s/74/74857.jpg?1716898286){kind=avatar}
