Geții și Dacii

[HellGate]

Geții și Dacii
partea I
━━━━━━━━━━━━━━━
Misterele României
Istorie • Cultură • Rasă

​

Inamicul s-a asigurat că totul este confuz, corupt și complet irelevant. Aici voi face legătura între câteva aspecte legate de rădăcinile antice pe care le împărtășim în România.
Este bine cunoscut faptul că „Zalmoxis” este o divinitate a geților și a dacilor, fiind menționat în scrierile lui Herodot după cum urmează:

„Geții sunt cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci. Credinţa lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis, divinitatea lor, pe care unii îl cred acelaşi cu Gebeleizis. Tot în al cincilea an aruncă sorţii şi întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorţul îl trimit cu solie la Zamolxis, încredinţîndu-i de fiecare dată toate nevoile lor. Trimiterea solului se face astfel: cîţiva dintre ei, aşezîndu-se la rînd, ţin cu vîrful în sus trei suliţe, iar alţii, apucîndu-l de mîini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de cîteva ori şi apoi, făcîndu-i vînt, îl aruncă în sus peste vîrfurile suliţelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămîn încredinţaţi că Zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cît mai e în viaţă. Cînd tună şi fulgeră, tracii despre care este vorba trag cu săgeţile în sus, spre cer, şi îşi ameninţă Zeul, căci ei nu recunosc vreun alt Zeu afară de al lor.” – citat din „Istorii” de Herodot, Cartea IV: Herodot-istorii_vol_I_1961

„Istorii” a lui Herodot consemnează mai multe forme de scriere: Zalmoxis, Salmoxis, Zamolxis, Zamolxe, Samolxis, majoritatea manuscriselor favorizând forma Salmoxis.
Este important de observat termenul sanscrit Moksha, care se referă la iluminare; astfel, Sal-moksha, o formulare care face trimitere și la pământ – iluminarea „pământului”, a corpului. Forma pe care o prefer este SAMolxis. De asemenea, există o relație cu Soarele (Sol). Totodată, termenul Axă (Axis) face trimitere și la centru și la direcția cunoașterii revelate de către oamenii antici.

Oamenii antici nu concepeau nemurirea în concepția modernă a termenului, ci cunoșteau un principiu concret de „făurire” – un mecanism interior, un proces dinamic de îndumnezeire. Acest lucru este revelat de Socrate în relatarea sa despre întâlnirea cu un medic trac al lui Samolxis. Socrate afirmă că oamenii lui Samolxis „cunosc meșteșugul nemuririi”. O astfel de cunoaștere a sufletului este revelată prin principiul vindecării, ilustrat clar de medic.

Referindu-se la vindecarea trupului, Socrate spune că a învățat arta vindecării de la un medic al lui Samolxis, medic care îl supranumea pe Salmoxis „regele nostru, care este un Zeu”.

I „Nu trebuie să încercăm să vindecăm ochii fără a vindeca capul, nici capul fără a avea cunoașterea trupului; tot astfel, trupul nu poate fi vindecat fără ca sufletul să fie vindecat mai întâi.”
II „De aceea medicii greci nu reușesc să vindece cele mai multe boli: ei nu se ridică la nivelul întregului de care trebuie să ai grijă; iar dacă întregul nu funcționează bine, nici partea (trupul) nu poate fi vindecată.”

Medicul afirmă apoi că sufletul „este îngrijit prin incantații, iar aceste incantații nu sunt altceva decât cuvinte frumoase rostite” – ceea ce, în înțelegerea noastră zevistă, poate fi asociat cu mantre și rune, cu programarea specifică acestora.

Poporul geților nu era monoteist, deși această structură religioasă a fost adesea interpretată greșit în istoriografia ulterioară, fapt care a facilitat distrugerea și creștinarea rădăcinii păgâne, prin suprapunerea vechilor sanctuare și spațiilor de meditație ale poporului, cu biserici și alte forme nocive de corupere.

Societatea era structurată prin urmarea Zeului Suprem, urmat de Zei și Zeițe, de Mari Preoți, toți implicați în educarea oamenilor pentru a urma calea Zeilor, calea nemuririi.

★ „Pregătirea pentru nemurire începe din copilăria timpurie și se realizează prin căi înțelepte, prin trăirea în concordanță cu natura, conform Legilor lui Salmoxis.”
★ „Viața veșnică este pentru cel care trăiește după acest principiu.”

„Cele trei sulițe aruncate spre cer fac referire la „sulițele” Kundalini, la cele trei chakre ale ascensiunii Kundalini: S-A-M – bază, inimă și cap; Ida, Șarpele Kundalini și Pingala. Ascensiunea acestora îl face „ales” pe practicant de către Zeu într-un ciclu de 5 ani – referire la aspectele de măiestrie și evoluție realizate de Kundalini asupra celor cinci elemente ale sufletului, de la „moarte” (purificare), dacă reușește, până la renașterea ca Sol, „ca un soare”. Cel care a atins această stare este „mesagerul lui Dumnezeu”, adică o conștiință a universului care va transmite iluminarea celorlalți ce urmează această cale.

Sulița și călăritul calului sunt, de asemenea, profund prezente în cultura noastră, asemenea Carului lui Ra; voi detalia și acest aspect ulterior. Tot astfel, vulturul care ține iepurele în gheare reprezintă energia sexuală, care trebuie mai întâi ridicată către cap înainte de ascensiunea Șarpelui Kundalini.”

Strabon afirmă că Samolxis a trăit într-o zonă de peșteri, inaccesibilă restului oamenilor. El avea o viață extrem de retrasă:

„Mai întâi, [Zamolxis] s-ar fi făcut preot al Zeului cel mai slăvit la ei, iar după aceea a primit şi numele de Zeu, petrecându-şi viaţa într-o peşteră, pe care a ocupat-o el şi unde ceilalţi nu puteau intra. Se întâlnea rar cu cei din afară, cu excepţia regelui şi a slujitorilor acestuia. Regele lucra în înţelegere cu el, fiindcă vedea că oamenii ajunseseră [datorită lui] mult mai ascultători decât înainte. Căci supuşii lui credeau că [regele] dă poruncile sfătuit de Zei. Obiceiul acesta a continuat pînă în zilele noastre, pentru că mereu se găsea cineva gata să-l sfătuiască pe rege — şi acelui om geţii îi spuneau Zeu. Muntele [unde se afla peştera] a fost socotit sfânt şi s-a numit aşa. I se zicea Kogaionon şi la fel a fost şi numele râului care curgea pe lângă el.” – E.D.

Un alt aspect notabil care merită menționat este cel al Munților Șureanu, termen care se leagă de cuvântul sanscrit Surya. Multe locuri și-au păstrat denumirile, transmițând informații despre Zei și realități sacre.

Aceasta este doar o foarte scurtă introducere, întrucât subiectele vor fi dezvoltate individual, în postări și serii dedicate. Există o cantitate foarte mare de informație care trebuie abordată și structurată. Lupul-Șarpe va fi, de asemenea, explicat. Lupul este singurul animal care nu poate fi domesticit sau „programat”, care urmează cea mai bine structurată ierarhie și o conducere clară – calități esențiale pentru procesele Șarpelui și pentru căile naturii. Acest simbolism este, totodată, legat de unul dintre Zeii noștri îndrăgiți. Relația lor cu aceste identități va fi revelată și depinde de încuviințarea lor și de munca personală de descoperire.
_______________________________________
- Preotul Alexandros Iowno
Sursa Originală: Getae and Dacians (s-au consacrat 3 ore traducerii)