Dincolo de ”Politic” și Bănci - Sistemul Bancar și Evrei

[HellGate]

Dincolo de ”Politic” și Bănci - Sistemul Bancar și Evrei​

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Este banul căștigat (și apoi donat) prin investiții/bunuri un lucru moral?

Absolut, da. Este născut din inteligență și previziune, ceea ce demonstrează calitatea financiară a unei persoane și generozitatea sa față de ceea ce este bine.

Ceva este ciudat. Nu erau național-socialiștii împotriva venitului speculativ (al banilor câștigați din afara muncii), pentru că acesta întărește inamicul financiar de la vărful puterii? Nu sunt câteva dintre RIV-uri cumva împotriva lor? (ex.: Încheierea Controlului Financiar Evreiesc)

Noi doar precizăm că un anumit partid politic a urmat anumite Adevăruri Eterne care sunt inerente credințelor create de Zeii noștri sau, cel puțin, a făcut tot posibilul să încerce acest lucru. Este clar că au făcut acest lucru, așa cum o dovedește istoria. Dacă nu ar fi făcut acest lucru, nu ne-ar fi păsat de ei.

După cum se poate vedea, nu susținem niciun partid și nu vorbim despre niciunul în acest moment. Marii politicieni din trecut sunt, de asemenea, onorați în ToZ, dar nu încercăm neapărat să impunem retorica sau politica lui George Washington în viața noastră politică actuală, care s-a modernizat.

Este neobișnuit să se extragă vreo etică din politică, deoarece politica, în general, se preocupă de realitățile sumbre ale vieții, cum ar fi corupția, lucrurile periculoase, necesitatea și așa mai departe. Totuși, puțini politicieni pricepuți și talentați au fost capabili să joace acest rol și, în același timp, să nu se lase înghițiți de această „gaură neagră”.

Ei nu au fost primii sau ultimii politicieni care au făcut acest lucru, dar situația, mai ales cu prezența frecventă a inamicului ca regulă pentru această planetă, face ca schimbarea să fie extrem de rară și aproape inexistentă.

Național-socialiștii constituie o parte a istoriei noastre recente care, în această perspectivă, merită admirație și este considerată o eră substanțială a istoriei, cu drepturile, gloriile și provocările vremii lor. Imperii, regi și cuceritori anteriori au făcut acest lucru sau nu l-au făcut și au suportat consecințele. A nu face acest lucru duce, în general, la prăbușire.

Politicile sunt reglate pe baza Adevărurilor Eterne explicate în rădăcinile religioase ale rasei Albe, considerate comune tuturor neamurilor neevreiești din întreaga lume, și apoi adaptate pentru a răspunde nevoilor care apar într-un anumit spațiu-timp, într-o națiune sau la nivel global și, mai presus de toate, pentru oamenii care trăiesc acolo.

Dacă Hitler sau cineva ca el s-ar întoarce acum, mișcarea lor ar fi diferită, dar ar respecta învățăturile de bază. De acolo, s-ar extinde și s-ar formula în funcție de nevoile unei epoci, ale unei ere și ale unui secol.

Național-socialiștii au existat între 1925 și 1945. Ne aflăm la aproape 100 de ani distanță, într-o perioadă în care economia și viața s-au reformat complet. Cea mai mare parte a dogmei național-socialismului a fost scrisă pentru a aborda problemele vremii și apoi aspectele considerate eterne, menite să reziste testului timpului.

Politicile se schimbă odată cu timpul și sunt influențate de tot ceea ce se întâmplă în societate. Hitler, ca politician, a moștenit o țară cu probleme specifice, aproape ruinată, istovită de speculații nesfârșite, bombardată de războaie, confruntată cu declinul demografic ca urmare a acestora și cu alte neajunsuri. El s-a asigurat că acestea vor fi echilibrate și a revigorat națiunea din punct de vedere fiscal și economic, considerat aici drept un mare miracol politic al perioadei respective, fără a afecta financiar pe nimeni altcineva.

Warren Buffett este un membru al elitei financiare, dar nu este nici evreu, nici malefic. Există multe alte elite financiare care nu sunt persoane rele și nu fac neapărat mai mult rău decât bine, iar destul de multe dintre ele, din perspectiva managementului sau dintr-o perspectivă generală, fac mai mult bine decât rău.

Apoi există și alții care sunt ticăloși. Oameni de acest fel apar în civilizații și economii complexe, de obicei ca administratori de bani și averi, și au un rol în viață, ceea ce este un aspect foarte important al unei civilizații. În antichitate, pentru a se asigura că persoanele implicate în această practică nu erau escroci și criminali, aceștia erau, în general, preoți sau alte persoane cu înclinații etice și cu inteligența necesară pentru această muncă.

În mod evident, menținerea bilanțului sau a valorii într-o națiune este importantă, iar același lucru este valabil și pentru indivizi. Deoarece majoritatea oamenilor nu au nicio idee ce să facă în acest domeniu, a avea încredere în profesioniști pentru finanțe, așa cum se are încredere în cadrele medicale pentru sănătate, nu este o idee nefastă. Repet că acești oameni au existat în trecut și există și astăzi.

Trecând la subiectul băncilor, al activității bancare și al altor practici similare, aceste instituții sunt prezentate aici ca simulacre ale instituțiilor neevreiești care erau instituții de gestionare a averii. Evreii nu le-au inventat, așa cum susțin mulți teoreticieni ai conspirației.

Cele de mai sus sunt legate și de alte afirmații atribuite evreilor, cum ar fi ideea că banii sunt răi, la care s-ar fi adăugat și alte afirmații, precum aceea că „meditația este a Diavolului” și, în special, că orice practică ocultă este „rea”, precum și expresii de tipul celor în care evreii sunt numiți „vrăjitori”.

În toate aceste cazuri, acești oameni se poziționează ca fiind creștini, predicând ca bună și morală o stare de fapt considerată aici ca fiind creată de evrei. Creștinismul, de exemplu, predică disprețul față de bogăție (ex.: Matei 6:24) și față de bunuri (ex.: Matei 6:19–21) și promovează mai degrabă o atitudine de tip „kumbaya”, precum și ideea că evreii trebuie să fie stăpânii bogăției națiunii tale, deoarece averile sunt considerate „nefirești”, iar tu trebuie să rămâi „bun” evitând practici considerate „diabolice”.

Aceeași metodă este folosită și în cazul meditației și spiritualității, pe care mulți teoreticieni ai conspirației le numesc „ale diavolului” și fac exact ceea ce, în această perspectivă, își dorește inamicul: să nu meditezi niciodată și să nu te dezvolți spiritual. În plus, ei cred că sunt „buni” din această cauză, pentru că nu fac practic nimic din punct de vedere spiritual.

Revenind la făuritorii de bogăție, administratorii financiari și managerii fiscali, aceștia fac parte din rutina normală de muncă și de viață asociată unei civilizații avansate. Ei au deținut controlul financiar și au gestionat numeroase civilizații.

Un exemplu frecvent invocat este acela în care unii afirmă că babilonienii erau răi pentru că aveau aceste instituții, însă, fără ele, nu ar fi construit nici măcar o colibă, cu atât mai puțin o civilizație avansată. Ei cunosc doar o parte din ceea ce consideră a fi adevărul și spun și mai puțin, iar realitatea este prezentată aici ca fiind diferită. De aceea afirm că expun aici ceea ce consider adevăr factual, pentru ca toată lumea să poată înțelege.

Din această castă de oameni a apărut, prin subversiune, o castă de paraziți, odată cu intrarea evreilor, și, la fel cum ar fi deturnat profesii precum cea de medic sau alte domenii în care îngrijirea pacienților devenea rară, tot astfel ar fi deturnat treptat funcțiile de control fiscal ale națiunilor și popoarelor, pentru a le submina în cele din urmă, în loc să producă o bună gestionare financiară pentru viitorul acestora.

Se știe din istorie că evreii au distrus imperii prin:

• Instituirea unor politici fiscale imbecile
• Furtul averii de la spate
• Prin „sfaturi” proaste date conducătorilor, care au dus la faliment, și de multe ori la un faliment prin care au profitat și pe care l-au provocat intenționat.

Cele trei de mai sus reprezintă istoria Evului Mediu. Cu toate acestea, înainte ca creștinismul și islamul să interzică existența acestor oameni, aceștia, la fel ca medicii, inginerii și compozitorii, făceau parte din societate, în domeniul fiscal al vieții.

Prin interzicerea acestui lucru pentru creștini și musulmani și prin numirea lui drept „păcat care te va trimite în Iad”, precum și, în special, prin faptul că ambele culturi afirmă în mod specific că evreii trebuie să preia controlul asupra problemelor fiscale ale națiunilor și statelor și să ia averea poporului, neamurile neevreiești au rămas astfel neputincioase în fața atacurilor financiare și a controlului exercitat de evrei.

Exemplu clar și biblic pentru comunitatea română (traducerea NTLR, Exodul 19:5-6):

„De aceea, acum, dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. Voi Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care să le spui israeliţilor.”

Rabinul „Iisus” reacționează împotriva „fariseilor”, acești „farisei” din Israel, care existau și în alte părți ca profesie și erau numiți împrumutători. Acești oameni se ocupau de bogăție, acordau împrumuturi și, în general, prestau servicii de gestionare a averii. Profesia în sine, în esență, făcea parte din tradiții de origine babiloniană, egipteană, grecească și altele.

Împrumuturile au apărut inițial atunci când oameni falimentari, care făcuseră greșeli sau fuseseră victime ale furtului, mergeau la temple (care funcționau ca bănci pe atunci) pentru a cere împrumuturi. Apoi, prin muncă, trebuiau să ramburseze aceste împrumuturi. Printre altele, templele ofereau și servicii de gestionare și depozitare a averii și așa mai departe.

Acest lucru se făcea prin jurăminte solemne în fața Zeilor, iar furtul, sperjurul și ruinarea deliberată erau pedepsite cu moartea, închisoarea și alte sancțiuni. Era considerată o responsabilitate enormă. De asemenea, acești oameni trebuiau să presteze și alte servicii fiscale, cum ar fi colectarea impozitelor și altele asemenea.

Văzând câtă influență și putere aveau acești oameni, evreii au preluat o poziție pentru care nu erau potriviți, cu scopul rasial de a fura averea neevreilor pentru a înființa Israelul și alte obiective similare.

După cum se poate înțelege, în loc să contribuie la stabilitate, creștere economică sau chiar să își asume riscuri într-o anumită măsură, aceștia se concentrează, în general, doar pe furt și alte practici care distrug oamenii.

Aceeași înlocuire a avut loc și în cazul politicienilor și al altor părți integrale ale societății, precum oamenii de știință sau profesorii universitari, familiile nobile, elitele financiare și așa mai departe.

Anumite persoane pot fi elite financiare, dar nu sunt elite spirituale sau elite cu inimă și suflet bun; sau pot fi chiar animale criminale. Cu cât cineva este mai apropiat de dușman și apreciază sistemul acestuia, cu atât aceste „elite” malefice vor fi create ca o consecință a răutății lor. Iar acestea distrug lumea.

În aceste categorii, evreii au infestat și infectat mental majoritatea acestor oameni, care există în mod regulat în fiecare civilizație, fie prin abilități, fie prin inteligență sporită, ceea ce produce „elite”. Acest lucru se poate întâmpla din punct de vedere financiar, în universități, în domeniul cunoașterii sau în politică.

Ei îi transformă în proști și îi preocupă cu lucruri inepte. Unii sunt proști din naștere, iar alții sunt genii. Nu există un punct singular aici.

Venitul fără „muncă” este relativ, deoarece chiar și în cazul activității pe piețele bursiere și așa mai departe, omul tot muncește, studiază și face cercetări. Lipsa „muncii” este compensată de riscurile pe care și le asumă, ceea ce reprezintă schimbul pentru acest tip de muncă „cu mai puțină muncă”, dar cu „risc” crescut, care poate fi foarte costisitor.

Tipurile neconvenționale de muncă există astăzi mai mult ca niciodată. Deși avem o economie confuză, aceasta este rezultatul unor economii mult extinse. Ele devin mai complexe și mai ciudate.

Național-socialiștii au fost un partid activ într-un interval de timp foarte specific, pentru o perioadă scurtă și în circumstanțe precise ale realităților sociale, politice, de producție și financiare ale vremii.

Astăzi, vremurile s-au schimbat foarte mult, iar lumea se îndreaptă spre moduri de producție, dezvoltare și gestionare fiscală influențate de tehnologie, munca la distanță și tot felul de alte complexități care nu existau pe atunci. Dacă ar fi existat, acestea s-ar fi adaptat.

Un exemplu simplu este acela că, dacă am avea roboți care să facă munca de câmp, este foarte probabil ca munca și viața la câmp să se schimbe și, odată cu ele, structura de bază a ceea ce susținem sau respingem. Cum a influențat, de exemplu, tractorul munca noastră? Evident, a făcut posibil ca munca să fie realizată de mai puțini oameni. Dar agricultura automată? Aceasta necesită în continuare muncă și „forță de muncă”, precum și ore și management, însă mijloacele s-au schimbat și, prin urmare, și realitatea.

În timpul lui Hitler s-a decis că un program de lucru bun pentru oameni nu ar trebui să depășească niciodată 8 ore, ca lege generală. Se putea decide în continuare lucrul în ore suplimentare, dar condițiile inumane, precum munca de 14 ore pe zi, erau interzise. Astăzi, mulți oameni din întreaga lume, dacă progresăm cu adevărat în Vărsător, ar putea ajunge treptat să lucreze mai puțin, poate chiar 4 sau 5 zile pe săptămână, pentru un salariu bun.

Apoi există oameni ca mine, cărora le place să lucreze și să își petreacă timpul cu ceea ce fac timp de 8 sau 12 ore pe zi, uneori chiar două zile la rând, și nu consider „uman” ca cineva să mă oprească.

Realitățile de bază rămân întotdeauna neschimbate. Chiar și brokerii de bursă sau alții care nu sunt escroci, economiștii sau cei pe care îi numim „speculatori”, depun multă gândire, inteligență, planificare și se angajează în alte forme de muncă indirectă, care nu este „muncă tradițională”, pentru a obține rezultate.

Invenția mașinii, de exemplu, pune sub semnul întrebării multe decizii, cum ar fi aceea de a munci sau de a nu „munci”. Dacă o mașină a fost produsă odată, creatorul ei poate fi considerat o persoană care nu „muncește”? Evident că nu. El a muncit, iar mașina este încă acolo. Trebuie să fie plătit? Răspunsul este clar: da.

Realitatea este puțin mai complexă decât o singură lege. Ne ghidăm după timp și evoluții.

Problema este că același mecanism poate fi utilizat în mod abuziv pentru a provoca speculații, prăbușiri și așa mai departe. Faptul că acest mecanism este folosit negativ nu îl face rău în întregime, la fel cum faptul că cineva folosește meditația nu o face rea.

Bursele de valori și practicile similare au existat în trecut și fac parte dintr-un proces cvasi-predictiv, legat atât de noroc, cât și de previziune. Investițiile sunt, de asemenea, normale. Oamenii investesc tot timpul, fie că știu sau nu. Există riscuri implicate etc.

Chiar și manipularea acestora a fost învățată de la babilonieni, care se ocupau cu comerțul și alte „servicii bancare”, la fel ca majoritatea civilizațiilor antice. Ulterior, au fost create „băncile”, instituții fără o busolă spirituală sau etică, orientate exclusiv spre acumularea de bogăție.

Baza acestor instituții nu a fost descoperită de evrei, ci de civilizațiile antice care, așa cum am explicat, aveau administratori de avere, asemenea reprezentărilor populare în care faraonii aveau viziri și alte persoane care luau decizii privind creșterea financiară și administrarea unui oraș, imperiu sau chiar gospodărie. Acestea nu erau instituții malefice, ci pur și simplu instituții.

În cele din urmă, ritualurile funcționează în cel mai inteligent și mai eficient mod pentru a realiza afirmațiile asociate lor. Dacă acest lucru se va întâmpla prin schimbări sociale, prin modificări ale structurii fiscale a lumii sau prin alte forme, depinde de Zei, de umanitate, de deciziile noastre și de cunoașterea universului care manifestă lucrurile.

(CONȚINUT BONUS pt. comunitatea română)

...

Cineva produce un bun, altcineva prestează un serviciu. Ce serviciu oferă speculatorul sau investitorul? Nimeni nu beneficiază direct de munca lui; el doar acumulează bogăție și apoi se bucură de bunurile și serviciile produse de alții, fără să ofere nimic de valoare în schimb. Contează oare că „muncește”, dacă niciunul dintre ceilalți participanți la schimb nu are vreun beneficiu?

Să ne imaginăm că banii nu există și trebuie să facem schimburi directe de bunuri sau servicii. Ce poate oferi un investitor în schimb pentru produsele esențiale vieții? În realitate, nu are nimic folositor de oferit celorlalți; el doar consumă rezultatele muncii altora. Nu este oare aceasta exact critica pe care național-socialiștii o făceau?

Investitorul și speculatorul sunt două lucruri diferite, deși acționează într-un mod similar. Speculatorul caută să obțină profit din tranzacții, iar agenda sa poate fi oricare.

Existența speculatorilor, a pariorilor sau a altor persoane de acest gen este întotdeauna o zonă gri. Aceștia pot acționa în mod criminal față de societate, dar acest lucru depinde din nou de modul în care se desfășoară lucrurile. În anumite cazuri, acest lucru se face prin înșelăciune extinsă etc., și nu este diferit de furt.

În alte cazuri, acest lucru se poate întâmpla pur și simplu pentru că oamenii, din proprie voință, au început să parieze sau să „speculeze”, iar, prin urmare, unii pierd, iar alții câștigă. Acest lucru se poate întâmpla pe trotuar sau pe piața bursieră.

Investitorul aduce beneficii tuturor, își asumă riscul și își investește capitalul în circumstanțe imprevizibile, care pot sau nu să se concretizeze, dar capitalul său poate fi necesar pentru a extinde ceva.

Este o minciună că intermediarii nu oferă un serviciu, deoarece, dacă ar fi așa, ei nu ar exista, iar ei există pentru a se ocupa de toate sarcinile mărunte și de alte forme de sarcini care revin transferului de bogăție sau valoare, sau de lucruri care dovedesc această valoare.

Intermediarii din trecut și chiar și din prezent obțin profit ocupându-se de legi, reglementări, acționând ca mijloc de transfer (sau, de exemplu, ar putea să vă trimită roșiile către cineva dintr-un alt imperiu, să se ocupe de documentele necesare sau să-și asume riscurile). Intermediarii au propria lor valoare în orice context.

Acumularea de bogăție și puterea pe care o reprezintă indirect este investită în ceva, ceea ce o întărește prin creșterea valorii sale, iar această valoare poate fi folosită în orice mod posibil. Acumularea are loc deoarece nu toată lumea dorește să economisească totul dintr-o dată sau să-și folosească drepturile asupra anumitor lucruri imediat.

Cele de mai sus au legătură cu liberul arbitru, dar și cu necesitățile vieții. Dacă cineva taie o tonă de lemne, nu este sigur că altcineva va dori să le cumpere imediat. S-ar putea să nu existe un serviciu de înlocuire pentru moment. Sau altcineva ar putea să le cumpere pentru a le depozita și să le folosească peste 5 ani, nu imediat.

Doar în societățile neolitice există situația „fără bani” și chiar și acolo, „banii” ca valoare sunt înlocuiți de alte forme de proprietate. Dacă nu existau „bani” sub formă de monede, atunci era o formă de obligațiune sau o tăbliță scrisă, cum era în Babilon. Pe aceste tăblițe se scria, de exemplu: „X a curățat grădina lui Z, așa că Z îi datorează lui X un serviciu viitor de (inserați serviciul)”. Aceasta este o formă a ceea ce numim astăzi „obligațiune”.

Cele de mai sus impuneau muncitorilor să lucreze și administratorilor să întrețină. Aceasta este ceea ce, în criptomonede sau în finanțele moderne, se numește de fapt „registru”.

Toate civilizațiile avansate trebuie să inventeze ceva ce noi numim bani, pentru a păstra valoarea pentru a o folosi ulterior sau pentru a reflecta bogăția acumulată care s-a manifestat din acțiunile anterioare. În cazul națiunilor, apare nevoia de a face lucrurile ACUM, chiar și atunci când această bogăție acumulată nu există, prin urmare se întâmplă invers, iar banii ca dovadă viitoare a muncii sunt solicitați sub formă de impozite.

Banii nu pot să nu existe, deoarece nu toată lumea are aceleași nevoi și dorințe în orice moment; nu există un mijloc strict de schimb; nu toate nevoile apar în orice moment și nu există certitudinea că fiecare serviciu va fi satisfăcut de un alt serviciu „egal”.

S-ar putea să am nevoie de o casă peste 10 ani și trebuie să am cumva un mijloc de a-mi acumula propria putere de cumpărare prin serviciile pe care le-am prestat cu 10 ani înainte. Mijlocul prin care se realizează acest lucru este banul sau ceva care are valoare - valoare care poate fi actualizată la un moment diferit.

De aceea există banii: pentru a avea, în sine, diferite moduri, momente și măsuri ale a ceea ce ar putea fi cheltuit.

În plus, există situații în care lucrurile inventate sau oferite nu reprezintă un alt serviciu pe care îl poți recomanda. Nu poți schimba o roșie pentru cunoștințe superioare sau pentru descoperirea automobilului sau a penicilinei; dovezile arată că nu sunt echivalente.

Prin urmare, pe măsură ce civilizațiile avansează, economia trebuie să se extindă prin intermediul mijloacelor de stocare a bogăției.

Deoarece toate aceste lucruri fluctuează și se schimbă, sarcina managerilor financiari este să acorde atenție nevoilor și dorințelor pieței și să decidă cum să progreseze într-o lume în continuă mișcare.

De exemplu, certitudinea existenței roșiilor într-un anumit loc poate fi discutabilă sau poate fi pusă sub presiune de o foamete. Dar tu ai nevoie de roșii acum. Atunci, un alt loc care produce acest produs nu ar putea să-i pese mai puțin de ceea ce ai de oferit în ceea ce privește un „serviciu” și ar prefera un mijloc de valoare pe care să-l folosească mai târziu. În trecut, oamenii foloseau metale rare și bani pentru acest lucru.

Situația este departe de a fi simplă.

În cele din urmă, o observație: încercați să vedeți ce fac evreii în comparație cu ceea ce fac sau ar face neevreii. Național-socialiștii au încercat să elimine în mod specific influența evreilor și să stabilizeze economia lor. Așadar, au trebuit să elimine anumite elemente, până când situația s-a stabilizat.

Evreii împuțesc totul.

- Înaltul Preot Hooded Cobra 666
Sursa originală: Beyond The "Political" & Banks, Banking and Jews