Odă “revoluționarilor”: despre ipocrizie, nerecunoștință și reforma religioasă

[Asra]

De-a lungul timpului, am auzit drept argument faptul că vor veni aici "inamici" și vor face următoarele:

1. „Vor perverti noțiuni"
2. „Vor provoca dubii"
3. „Vor crea haos"
4. „Vor cauza probleme legale"
5. „Vor fi nefolositori și vor provoca daune grave"
6. „Nu vor înțelege cu ce ne ocupăm"
7. „Nu vor practica meditațiile și le vor considera malefice"
8. „Vor critica fără să citească și să aplice nimic"
9. „Nu le va păsa de Zei și nu vor ridica un deget"
10. „Ne vor menține sub controlul spiritual al inamicului!"

Toți cei pe care „îi îngrijorează atât de mult" cele menționate mai sus nu acordă atenție faptului că ei înșiși au făcut aceleași lucruri. De fapt, ei sunt cei care au dat dovadă de tot ceea ce se temeau că va face un anume inamic apărut de nicăieri.

În timp ce realizează purificări intense din „motive de protecție", acești oameni sunt întruchiparea atitudinii: „Nu fac niciodată nimic pentru Zei, dar mă loghez o dată la fiecare trei luni ca să verific cum merg lucrurile. Apoi, mă comport exact ca un inamic și dispar înapoi în ascunzătoarea mea."

Între timp, se fac vinovați de exact aceleași lucruri ca „inamicul" și chiar și de unele mai rele. În loc să mediteze sau să aplice, de exemplu, cei 10 noi termeni, să verifice actualizările, să le PRACTICE, sau SĂ PUNĂ ÎNTREBĂRI ZEILOR, ei și-au păstrat iluziile copilărești, iar atunci când le-am desființat ca să îi echipez cu noțiuni mai divine, s-au împotrivit mai rău decât ar face-o „rasa malefică, extratereștrii cenușii și reptilienii". De fapt, până și inamicul ar fi mai lucid în această privință.

Dacă cele de mai sus nu sunt dovada clară că Yehuborim este într-adevăr cel mai precis termen și că afectează pe toată lumea, atunci nu știu care e. Voiați postări care să vă zică să puneți în Biblii pliante pe care să le găsească fraierii și alte lucruri asemenea. În general, climatul pe care câțiva oameni au încercat să îl aducă este exact ceea ce reproșează „forțelor malefice" că încearcă să facă. Cu toate acestea, ei se cred forțele binelui, deși fac tot ce e mai rău din ceea ce se zice că ar întreprinde cele "malefice".

Presupun că piedestalul moral pe care vă plasează „bunătatea", coruperea practică și comportamentul fanatic este mai convingător atunci când este însoțit de un anumit fir narativ. Totuși, în acest caz, orice alt fanatic, precum un fundamentalist creștin sau un jihadist arab, ar face, în esență, exact același lucru pentru Zei. Fără nicio diferență. De ce nu ar trebui atunci să le permit asta și lor și, de asemenea, să îi ajut, din moment ce voi sunteți ajutați pentru ca apoi să ne atacați?

Eu vă transform în șabloane desăvârșite ale Zeilor, în purtători ai puterilor lor, iar voi vă zbateți ca niște copii dependenți de paiațe și închipuiri întunecate nocive pentru viitorul lor. Nimănui nu îi va păsa de „Goeția" atunci când creștinismul va fi dispărut. Nimănui nu îi pasă ce fac micile voastre „organizații politice" inexistente. Nici planeta, nici lumea și nici Zeii nu sunt interesați de faptul că toată ziua vă uitați pe rețelele de socializare la filmulețe care vă dau impresia că vă revoltați. Nimănui din lumea reală nu îi pasă de ce s-a întâmplat din punct de vedere politic acum 80 sau 120 de ani.

Lumea a trecut mai departe. Voi încă stați cu iluziile voastre. Eu iau aceste iluzii și vă ofer o viață, un viitor și o soluție pentru a ieși din această situație. O soluție adevărată. Până și inamicul vede categoria de persoane din care faceți parte drept incoerentă, incapabilă și lipsită de putere și sustenabilitate. Nu vă consideră nimic mai mult decât parte dintr-o statistică care ar trebui anihilată. Cu cât mai mult vă agățați de iluziile voastre, cu atât mai mult se bucură știind că sunteți niște idioți.

Eu încep prin a vă îndepărta de anihilare, de distrugere și de faptul că sunteți total irelevanți pentru societate și chiar și pentru voi înșivă, iar voi vă plângeți și mă atacați în favoarea iluziilor pe care le preferați. Nu aveți nicio idee ce rezervă viitorul în aceste domenii. Vă arunc iluziile în flăcări și, odată cu ele, și identitatea aservită și deconectată, aducându-vă înapoi la realitate.

Unii dintre voi au încercat de asemenea să susțină ideea că obsesia pentru steagurile dispărute este modul lor de a fi „bărbați", „revoluționari", „promotori ai adevărului". De ce nu vă alăturați unei revoluții reale în loc să contemplați niște idoli morți? Este asta o sarcină prea grea pentru măreții bărbați? Păreți foarte mulțumiți să vă închinați unor idoli dispăruți din poze făcute acum mult timp în urmă. Este oare esența existenței dovedită de venerarea unui idol mort și nu a unei culturi actuale? Așa decurge viața?

V-a plăcut vremea când nici măcar nu vă puteați contacta propriii Zei fără urmele execrabile ale religiilor avraamice? Ați fost atrași de mizeriile pe care le-au lăsat în urma lor și pe care le-au numit „cultura" voastră? Vă simțiți neliniștiți că iau aceste gunoaie și că le înlocuiesc cu scrieri divine care datează din vremurile în care erați cu adevărat ființe puternice?

Ori v-ați simțit familiar sau confortabil în puțul spiritualității, al cunoașterii și al absurdului? Credeți că merită să apărați peștera întunecată în care vă aflați în timp ce lanțurile voastre se slăbesc și puteți ieși afară? Vă simțiți confortabil în peșteră? Vreți să vă adresați Zeilor voștri sub numele infecte care le-au fost date de inamici? Vă conferă tot spectacolul ăsta o identitate de om învins și inutil în care vă puteți complace și care vă face să mă vedeți drept rău pentru că vă scot din ea și încerc să vă ridic pe picioarele voastre?

Vi se pare că sentimentul de relaxare care rezultă din această evoluție falsă, lipsită de substanță și obținută la fel de ușor ca o prăjiturică furată dintr-un borcan, are o importanță mai mare decât, să zicem, adevărata reconstrucție a culturii și a salvării umanității? V-ați simțit comfortabil cu modul în care inamicul L-a etichetat pe Zeul vostru drept „Satan" și pe Zeii voștri ca demoni și măscărici? Îi doriți sau nu pe Zei până la urmă? Asta înseamnă Zeii voștri pentru voi?

Pentru mine nu. Dar dacă pentru voi da, care este motivul? V-au plăcut simbolurile întunecate ca pentagrama, dar nu ați vrut să știți ce înseamnă cu adevărat?

Simțiți ură acum că v-am luat închipuirile și le-am înlocuit cu Zeii adevărați care sunt eterni, care dețin puterea supremă asupra eonilor și care nu vor fi niciodată înlăturați? Simțiți o afinitate emoțională pentru modul în care v-au definit inamicii voștri și pentru micul și copilărosul vostru concept de rebeliune? Nu vă puteți detașa de modul în care v-au văzut? Anume eșecuri subminate care se zvârcolesc în ruine culturale? Ăștia sunt Zeii doriți de această categorie de oameni?

Vă înfurie să vă debarasați de aceste lucruri? Și dacă da, sunteți furioși pentru că acum s-ar putea să fiți nevoiți să faceți ceva concret în loc să urmați ruine și manuale politice depășite?

Oare culmea bărbăției implică și culmea comportamentului tipic inamic față de mine, după ce v-am servit pentru mai mult de 17 ani, după ce mi-am reiterat pozițiile și după ce am făcut constant și fără oprire tot ce îmi stă în putere ca să vă salvez de venerarea iluziilor și de o viață trăită în ignoranță? Este cu siguranță o culme. O culme în sens opus.

Mă acuzați cu vorbe din cele mai grele, pe care nici inamicii mei nu ar fi destul de proști sau rău-voitori să le folosească împotriva mea, deoarece mă cunosc mai bine de atât. Ei au văzut unde mă situez și că nu pot să îmi schimb poziția. Însă „prietenii" mei vorbesc astfel despre mine în timp ce tremură pe propriile picioarele. Deci, prieteni falși, poate este timpul să mă tratați ca pe un inamic. S-ar putea să înțelegeți mai multe din această postură.

Oricât de paradoxal ar părea, puținii „prieteni" din această categorie care se află printre noi nu și-au dovedit prietenia prin dialog constructiv, ajutor dat, înțelegere, încurajare frățească sau încredere. Câțiva dintre ei s-au comportat, de asemenea, mai josnic decât inamicii. Adversarii mei m-au tratat mai corect decât unii dintre voi. Ei nu își schimbă tabăra imediat ce văd o îmbunătățire. Până și ei înțeleg mai multe.

Dacă ați făcut asta, nu vă îngrijorați, ați fost mai josnici decât inamicii. Nici măcar nu o iau personal.

Dar după cum vedeți, evaluarea de sine Îi ajută mai mult pe Zei decât cineva care bate la ușa noastră o dată la trei luni, ca părinții absenți care „își amintesc" de copiii lor doar ca să îi critice atunci când fac progrese majore, după ce au lipsit pe tot parcursul vieții lor și al greutăților prin care au trecut.

Există o zicală care sună așa: „Cu astfel de prieteni, cine mai are nevoie de dușmani?". Mai bine fiți dușmanii mei; cel puțin în acest fel poate va exista o evoluție mai rezonabilă.


- Înaltul Preot Zevios Metathronos

Sursa originală: https://ancient-forums.com/threads/...y-and-ungreatfulness-religious-reform.307006/