Priest - Alexandros Iowno
Head of Activism
Creația este un act dumnezeiesc în natură și izvorăște din cele trei locații ale sufletului:
Logistikon (λογιστικόν), Thymoeides (θυμοειδές) și Epithymetikon (ἐπιθυμητικόν).
Logistikon (λογιστικόν), Thymoeides (θυμοειδές) și Epithymetikon (ἐπιθυμητικόν).
Partea inferioară a sufletului, asociată abdomenului și picioarelor, focului și emoțiilor din zona burții/abdomenului, dorinței și atracției magnetice interne către acțiune, este responsabilă de procreare, supraviețuire și forța vitală a vieții. Aceasta formează și identitatea de bază a omului, o identitate care este, în esență, egală cu cea pe care un animal are puterea de a o dobândi.
A crea și a deveni creator are nevoie de această putere a vieții, care este cea mai fundamentală. Este impulsul care începe procesul gândirii, care poate întreține periodic dorințele, o forță ce împinge magnetic către faptă. Însă această forță este absolut primară, netradusă pe deplin într-o ființă înaltă. Natura ei este una de consumare și pierdere.
A doua parte superioară a sufletului, Thymoeides, ca sediu al emoțiilor, este locul unde se creează nuanțele și stările sufletești și unde impulsurile abdomenului sunt traduse prin filtre emoționale și stări ale sufletului.
A crea în viața materială necesită, așadar, dorința de bază, realitatea materială și motivul egotistic, animalic, plus spiritul animator al emoțiilor, starea sufletului. Acestea, împreună, creează o viziune, o așteptare și o cronologie care sunt prezentate celei mai înalte și importante părți a sufletului: Logistikonul, gândirea și rațiunea omului, care poate evolua până la nivelul mitologic și religios al lui Zeus, Mintea lui Zeus, creatorul Universului în care coexistăm. Zeus nu este doar o zeitate personificată, ci principiul suprem, etern și fundamental al ordinii, rațiunea cosmică (Nous), modelul suprem al Logistikonului realizat.
De asemenea, actul de creație este privit în felul următor:
Ka – forța vitală, energia vieții (echivalent clar cu Epithymetikon).
Ba – personalitatea, emoțiile, mobilitatea sufletului (paralel cu Thymoeides), aliatul rațiunii.
Akh – sufletul transfigurat, luminos, intelectual-divin (echivalent cu Logistikon), ceea ce, la evrei, a fost preluat sub forma lui Adam Kadmon (derivat din mitul lui Cadmus).
La Platon, această structură tripartită a sufletului este o formă eternă de guvernare a ființei interne și reprezintă însăși arhitectura interioară a ființei umane. Epithymetikonul este înțeles ca forța vitală necesară existenței, cea care alimentează viața biologică și impulsul de a acționa. Totuși, lăsată fără ordine, această parte inferioară trage sufletul în jos, spre satisfacția imediată și degradarea potențialului spiritual.
De aceea, Platon atribuie Thymoeides-ului un rol esențial: acela de forță intermediară care poate deveni aliatul rațiunii, canalizând dorințele brute prin valori etice practicate, voință, curaj și simț al măsurii. Thymoeides-ul este gardianul interior care apără ordinea sufletului împotriva tiraniei dorinței.
Deasupra acestora se află Logistikonul, partea rațională și conducătoare a sufletului, singura capabilă să perceapă adevărul, să ordoneze impulsurile inferioare și să guverneze ființa în acord cu binele și ordinea cosmică. În această viziune, creația autentică și ascensiunea spirituală apar numai atunci când Logistikonul conduce, Thymoeides-ul susține, iar Epithymetikonul este disciplinat și pus în slujba unei finalități mai înalte.
Astfel, omul se apropie de modelul divin descris de Platon și Cadmus, în care rațiunea ordonată reflectă însăși Mintea cosmică, principiul conducător al universului.