HellGate
Member
Dincolo de RUȘINE: Așa este un Feminist
(Feminismul: Un Război Împotriva Femeilor)
"În această manieră, propria mea imagină masculină de sine a fost tensionată dar nu stricată. Fără scrutin, eram încă un Bărbat, până când soția mea a spus într-o seară că a pupat alt bărbat și că-i a plăcut, dorind să facă mai mult decât să se sărute data viitoare. Atunci am realizat cum statutul meu de Bărbat a depins numai pe un singur fapt: pentru că soția mea avea sex doar cu mine."
"Când oamenii se întreabă cum a început relația noastră, eu spun așa: Ne-am căsătorit de tineri. Ea a avut sex înaintea mea, dar doar cu unii indivizi, de câteva ori. Ea nu avut niciodată un iubit, o dragoste pentru cineva. Eram primul bărbat cu care a avut șansa de cunoaștere intimă. De la 30 și ceva de ani, având deja copii noștri și întrănd în punctul culminant al sexualității ei, a simțit profund lipsa satisfacerii."
Este de parcă acest puțoi este disperat șă se laude de ce încornorat este. Știți că este doar o relație unilaterală, nu? Acesta este creierul vostru pe nebunii.
https://www.thecut.com/2015/07/what-open-marriage-taught-one-man-about-feminism.html
"În timp ce scriu aceste rânduri, copiii mei dorm în camera lor, Loretta Lynn se aude la stereo, iar soția mea este la o întâlnire cu un bărbat pe nume Paulo. Este a doua ei întâlnire din această săptămână; a patra din luna aceasta, până acum. Dacă decurge la fel ca celelalte, se va întoarce acasă în mijlocul nopții, se va băga în pat lângă mine și îmi va povesti totul despre cum ea și Paulo au făcut sex. Nu voi exploda de furie și nu voi fierbe de resentiment. Îi voi spune că este o poveste excitantă și că mă bucur că s-a distrat. Este excitant pentru că ea este entuziasmată, iar eu mă bucur pentru că sunt feminist."
"Înainte ca soția mea să înceapă să se culce cu alți bărbați, mă consideram cu siguranță feminist, dar înțelegeam acest lucru mai ales la nivel conceptual. Când am renunțat la muncă pentru a rămâne acasă cu copiii, am început să îl înțeleg la un nivel cu totul nou. Sunt un soț casnic dependent economic, care face față monotoniei epuizante a creșterii copiilor. Acum că înțeleg realitatea acestei situații, nu mai învinovățesc femeile pentru faptul că cer mai mult pentru ele însele decât viața de gospodină."
"Totuși, ca bărbat, aș putea, dacă aș vrea, să prezint ceea ce fac drept „muncă” și astfel să revendic pentru mine prestigiul pe care bărbații îl obțin în mod tradițional din „muncă”. Ori de câte ori le spun cuiva că stau acasă cu copiii, invariabil mi se spune: „Cea mai grea muncă din lume.” Se spune asta pentru că singura modalitate de a explica prezența unui bărbat acasă cu copiii este să afirmi că ceea ce face el este muncă grea. Dar există un subtext în acest compliment care îl transformă într-unul ambiguu: amândoi știm că nimeni nu îi spune asta vreodată unei femei."
"Mamele îngrijesc; tații oferă îngrijire. Diferența este crucială. În ciuda retragerii mele totale din economie și din sursele tradiționale ale identității masculine, pot încă susține că sunt un furnizor. Eu ofer îngrijire paternă."
"Nu mi-a prezentat acest lucru ca pe o chestiune de feminism, dar, după multă introspecție legată de motivul pentru care ideea ca soția mea să facă sex cu alți bărbați mă deranja, am ajuns la câteva concluzii: monogamia însemna că îi controlam exprimarea sexuală și, fără să o dau în limbaj de studii feministe, opresiunea patriarhală se reduce, în esență, la teama unui bărbat că o femeie cu autonomie sexuală este o femeie pe care nu o poate controla. Nu ne este teamă de intelectul lor, de spiritul lor sau de capacitatea lor de a naște copii."
"Ne este teamă că, atunci când vine vorba de sex, nu ne vor alege pe noi. Această teamă meschină ne-a condus, ca societate, să punem etichete asupra întregului spectru al exprimării sexuale feminine: dacă o femeie iubește sexul, este o curvă și o desfrânată; dacă îi place sexul doar cu soțul sau iubitul ei, este plictisitoar și fad; dacă nu îi place deloc sexul, este rigid și lipsită de sentimente. Fiecare opțiune este o capcană."
"Feminismul se se învărte întotdeauna la sex, chiar și atunci când vorbim despre orice altceva. Ideea nu este că toate femeile ar trebui să fie aventuriere sexuale. Celibatul este o formă de exprimare a sexualității la fel de validă ca promiscuitatea. Ideea este că femeile ar trebui să fie cele care aleg, nu bărbații - nici măcar bărbații cu care sunt căsătorite."
"Pentru soția mea, alegerea între a ne onora jurămintele și a-și împlini dorințele era o alegere falsă, o altă capcană. Ea știa cât de profundă era dragostea noastră și știa că dorința ei de a avea o varietate de experiențe sexuale pe măsură ce călătoream împreună prin viață nu avea să diminueze sau să perturbe acea iubire. Mi-au trebuit cam șase luni - multe conversații lungi și intense și un ocean de vin roșu - până să înțeleg și eu acest lucru. Când soția mea mi-a spus că vrea să ne deschidem căsnicia și să aibă și alți iubiți, nu mă respingea pe mine, ci se îmbrățișa pe ea însăși. Când am înțeles asta, am devenit în sfârșit feminist."
"Asta s-a întâmplat acum doi ani, iar astăzi nu am fost niciodată mai fericiți, mai în armonie, mai apropiați, mai strâns legați, mai puternici. Orice putere am cedat, nu îmi lipsește. Nu aș recomanda asta tuturor, dar le spun tuturor că pentru noi funcționează."
"Cum funcționează? Ieșim pe rând. Pentru că avem copii mici (de 6 și 3 ani), unul dintre noi rămâne acasă. (Nu ne place să folosim bone, pentru că asta ne impune o oră limită; preferăm să ieșim fără constrângeri decât să ne facem griji că ne vom transforma într-un dovleac la miezul nopții.) Trecerea de la a ieși singur la a avea relații ocazionale cu alții a fost ușoară. Funcționează în ambele sensuri și, da, și eu mă bucur de libertate sexuală deplină. Doar că nu o folosesc la fel de mult ca soția mea. Ceea ce contează este egalitatea de oportunitate, nu egalitatea de rezultat."
"Cum se simte? Se simte grozav… în mare parte. De cele mai multe ori, se simte ca un mod matur și responsabil de a ne gestiona nevoile și dorințele în cadrul unei căsnicii iubitoare, bazate pe sprijin reciproc. Se simte foarte „adult”, mai ales pentru că depinde de o comunicare deschisă și onestă. Suntem foarte mândri de toate discuțiile pe care le avem. Cunosc mulți oameni care spun că nu se vor căsători niciodată pentru că nu vor să divorțeze, iar când aud asta mă întristez mereu, pentru că se privează de posibilitatea magiei care apare atunci când doi oameni își împart viețile. Oamenii nu divorțează pentru că nu mai suportă să împartă; divorțează pentru că simt că nu pot împărți suficient."
"Nu uit niciodată că soția mea este o persoană întreagă în sine, un individ complet și dinamic, și deși suntem împreună, nu suntem una și aceeași persoană. Prea des oamenii rămân blocați în rolurile de soț și soție, iar între ceea ce cred că ar trebui să fie și cine sunt cu adevărat se cască o prăpastie. Deschiderea căsniciei noastre ne-a permis să închidem această distanță, astfel încât persoana pe care o numesc „soție” este aceeași persoană pe care soția mea o vede în oglindă. A te minți unul pe celălalt începe cu a te minți pe tine însuți, iar acum nu mai trebuie să mințim pe nimeni."
"Există, desigur, momente de gelozie, resentiment și nesiguranță. Recent, soția mea a ieșit la o întâlnire și a adormit în apartamentul lui. Nu mai auzisem nimic de la ea de la ora 22:00, iar la 6:00 dimineața încă nu era acasă. Mesajele mele rămâneau fără răspuns, iar apelurile mergeau direct la căsuța vocală. Un nod strâns de teamă mi s-a așezat în stomac, în timp ce îmi imaginam tot felul de scenarii sumbre și realizam că nu numai că nu știam unde este, dar nici nu aveam idee cu cine se află."
"Mă imaginam mergând la poliție și spunând: „Cred că e în Red Hook cu un tip pe nume Ryan. Nu-i știu numele de familie, dar cred că e designer grafic?” Nu sunt sigur că există un cuvânt pentru amestecul unic de teroare acută și rușine de neiertat pe care l-am simțit în acea dimineață, imaginându-mi că mi-am pierdut soția în favoarea lui Ryan, posibil designer grafic. Când, în cele din urmă, mi-a scris la 7:30, ușurarea m-a străbătut ca morfina. A scris: „fuckfuckfuckfuck îmi pare atât de rău. Am adormit.” I-am răspuns: „Mă bucur doar că ești bine, dar data viitoare, fără tăcere radio. Ține minte: nu ești singură.”
"Ceea ce îi surprinde pe cei mai mulți este când le spun că nu sexul cu alți-bărbați este ceea ce mă deranjează. Sexul este partea ușoară, partea distractivă. Greu este ceea ce sexul leagă, ce reprezintă, ce scoate la iveală. Nu vreau să se îndrăgostească de altcineva și, de fiecare dată când merge la o întâlnire, mă confrunt cu posibilitatea ca acest lucru să se întâmple. S-a întâmplat la început: prima persoană cu care s-a întâlnit după ce ne-am deschis căsnicia s-a îndrăgostit nebunește de ea, iar soția mea, copleșită de pasiunea lui, a încercat să îl iubească la rândul ei."
"Privind totul, eram confuz, furios și îngrozit că vrea să mă părăsească. M-a asigurat că nu vrea și că orice sentimente avea pentru el nu diminuau ceea ce simțea pentru mine. A o crede atunci a fost exercițiul suprem de încredere. Am supraviețuit pentru că, în cele din urmă, am crezut-o și, de asemenea, pentru că am învățat să am încredere în mine."
"Aceasta a fost marea provocare a căsniciei mele deschise: să extrag putere din vulnerabilitate. A face asta necesită o încredere în sine supremă. Mai întâi trebuie să te iubești cu adevărat, profund; aceasta este fundația pe care se construiește orice altă iubire. Din toate părțile vine mesajul că ceea ce fac eu este pentru slabi, ratati, eșecuri, „pizde”; că dacă aș avea bani și statut, aș putea să-mi țin soția „în frâu”; că auto-descoperirea ei se face pe seama stimei mele de sine."
"Căsnicia mea deschisă a pus presiuni mari asupra capacității mele de a reduce la tăcere vocea îndoielii din capul meu, acel sentiment rosător de lipsă de valoare. Dar descopăr că pot face față acestor cerințe și că îmi pot construi încrederea în mine din nimic altceva decât demnitatea de bază pe care o avem cu toții. Îi sunt recunoscător soției mele pentru că ne-a împins să facem acest salt și, indiferent ce se va întâmpla cu noi în viitor, aș face totul din nou. Iar când va veni acasă în seara asta și se va strecura în pat lângă mine cu o poveste fierbinte despre întâlnirea ei cu Paulo, o va face din nou și ea."
────────────────────────
(traducerea imaginii: ÎMI TREBUIE FEMINISMUL PENTRU CĂ: opinia mea contează mai puțin decăt cea a femeilor, a persoanelor de culoare, a persoanelor transgender și a celor queer.. Și feminismul ne amintește de ce)
(Feminismul: Un Război Împotriva Femeilor)
"Când oamenii se întreabă cum a început relația noastră, eu spun așa: Ne-am căsătorit de tineri. Ea a avut sex înaintea mea, dar doar cu unii indivizi, de câteva ori. Ea nu avut niciodată un iubit, o dragoste pentru cineva. Eram primul bărbat cu care a avut șansa de cunoaștere intimă. De la 30 și ceva de ani, având deja copii noștri și întrănd în punctul culminant al sexualității ei, a simțit profund lipsa satisfacerii."
Este de parcă acest puțoi este disperat șă se laude de ce încornorat este. Știți că este doar o relație unilaterală, nu? Acesta este creierul vostru pe nebunii.
https://www.thecut.com/2015/07/what-open-marriage-taught-one-man-about-feminism.html
"În timp ce scriu aceste rânduri, copiii mei dorm în camera lor, Loretta Lynn se aude la stereo, iar soția mea este la o întâlnire cu un bărbat pe nume Paulo. Este a doua ei întâlnire din această săptămână; a patra din luna aceasta, până acum. Dacă decurge la fel ca celelalte, se va întoarce acasă în mijlocul nopții, se va băga în pat lângă mine și îmi va povesti totul despre cum ea și Paulo au făcut sex. Nu voi exploda de furie și nu voi fierbe de resentiment. Îi voi spune că este o poveste excitantă și că mă bucur că s-a distrat. Este excitant pentru că ea este entuziasmată, iar eu mă bucur pentru că sunt feminist."
"Înainte ca soția mea să înceapă să se culce cu alți bărbați, mă consideram cu siguranță feminist, dar înțelegeam acest lucru mai ales la nivel conceptual. Când am renunțat la muncă pentru a rămâne acasă cu copiii, am început să îl înțeleg la un nivel cu totul nou. Sunt un soț casnic dependent economic, care face față monotoniei epuizante a creșterii copiilor. Acum că înțeleg realitatea acestei situații, nu mai învinovățesc femeile pentru faptul că cer mai mult pentru ele însele decât viața de gospodină."
"Totuși, ca bărbat, aș putea, dacă aș vrea, să prezint ceea ce fac drept „muncă” și astfel să revendic pentru mine prestigiul pe care bărbații îl obțin în mod tradițional din „muncă”. Ori de câte ori le spun cuiva că stau acasă cu copiii, invariabil mi se spune: „Cea mai grea muncă din lume.” Se spune asta pentru că singura modalitate de a explica prezența unui bărbat acasă cu copiii este să afirmi că ceea ce face el este muncă grea. Dar există un subtext în acest compliment care îl transformă într-unul ambiguu: amândoi știm că nimeni nu îi spune asta vreodată unei femei."
"Mamele îngrijesc; tații oferă îngrijire. Diferența este crucială. În ciuda retragerii mele totale din economie și din sursele tradiționale ale identității masculine, pot încă susține că sunt un furnizor. Eu ofer îngrijire paternă."
"Nu mi-a prezentat acest lucru ca pe o chestiune de feminism, dar, după multă introspecție legată de motivul pentru care ideea ca soția mea să facă sex cu alți bărbați mă deranja, am ajuns la câteva concluzii: monogamia însemna că îi controlam exprimarea sexuală și, fără să o dau în limbaj de studii feministe, opresiunea patriarhală se reduce, în esență, la teama unui bărbat că o femeie cu autonomie sexuală este o femeie pe care nu o poate controla. Nu ne este teamă de intelectul lor, de spiritul lor sau de capacitatea lor de a naște copii."
"Ne este teamă că, atunci când vine vorba de sex, nu ne vor alege pe noi. Această teamă meschină ne-a condus, ca societate, să punem etichete asupra întregului spectru al exprimării sexuale feminine: dacă o femeie iubește sexul, este o curvă și o desfrânată; dacă îi place sexul doar cu soțul sau iubitul ei, este plictisitoar și fad; dacă nu îi place deloc sexul, este rigid și lipsită de sentimente. Fiecare opțiune este o capcană."
"Feminismul se se învărte întotdeauna la sex, chiar și atunci când vorbim despre orice altceva. Ideea nu este că toate femeile ar trebui să fie aventuriere sexuale. Celibatul este o formă de exprimare a sexualității la fel de validă ca promiscuitatea. Ideea este că femeile ar trebui să fie cele care aleg, nu bărbații - nici măcar bărbații cu care sunt căsătorite."
"Pentru soția mea, alegerea între a ne onora jurămintele și a-și împlini dorințele era o alegere falsă, o altă capcană. Ea știa cât de profundă era dragostea noastră și știa că dorința ei de a avea o varietate de experiențe sexuale pe măsură ce călătoream împreună prin viață nu avea să diminueze sau să perturbe acea iubire. Mi-au trebuit cam șase luni - multe conversații lungi și intense și un ocean de vin roșu - până să înțeleg și eu acest lucru. Când soția mea mi-a spus că vrea să ne deschidem căsnicia și să aibă și alți iubiți, nu mă respingea pe mine, ci se îmbrățișa pe ea însăși. Când am înțeles asta, am devenit în sfârșit feminist."
"Asta s-a întâmplat acum doi ani, iar astăzi nu am fost niciodată mai fericiți, mai în armonie, mai apropiați, mai strâns legați, mai puternici. Orice putere am cedat, nu îmi lipsește. Nu aș recomanda asta tuturor, dar le spun tuturor că pentru noi funcționează."
"Cum funcționează? Ieșim pe rând. Pentru că avem copii mici (de 6 și 3 ani), unul dintre noi rămâne acasă. (Nu ne place să folosim bone, pentru că asta ne impune o oră limită; preferăm să ieșim fără constrângeri decât să ne facem griji că ne vom transforma într-un dovleac la miezul nopții.) Trecerea de la a ieși singur la a avea relații ocazionale cu alții a fost ușoară. Funcționează în ambele sensuri și, da, și eu mă bucur de libertate sexuală deplină. Doar că nu o folosesc la fel de mult ca soția mea. Ceea ce contează este egalitatea de oportunitate, nu egalitatea de rezultat."
"Cum se simte? Se simte grozav… în mare parte. De cele mai multe ori, se simte ca un mod matur și responsabil de a ne gestiona nevoile și dorințele în cadrul unei căsnicii iubitoare, bazate pe sprijin reciproc. Se simte foarte „adult”, mai ales pentru că depinde de o comunicare deschisă și onestă. Suntem foarte mândri de toate discuțiile pe care le avem. Cunosc mulți oameni care spun că nu se vor căsători niciodată pentru că nu vor să divorțeze, iar când aud asta mă întristez mereu, pentru că se privează de posibilitatea magiei care apare atunci când doi oameni își împart viețile. Oamenii nu divorțează pentru că nu mai suportă să împartă; divorțează pentru că simt că nu pot împărți suficient."
"Nu uit niciodată că soția mea este o persoană întreagă în sine, un individ complet și dinamic, și deși suntem împreună, nu suntem una și aceeași persoană. Prea des oamenii rămân blocați în rolurile de soț și soție, iar între ceea ce cred că ar trebui să fie și cine sunt cu adevărat se cască o prăpastie. Deschiderea căsniciei noastre ne-a permis să închidem această distanță, astfel încât persoana pe care o numesc „soție” este aceeași persoană pe care soția mea o vede în oglindă. A te minți unul pe celălalt începe cu a te minți pe tine însuți, iar acum nu mai trebuie să mințim pe nimeni."
"Există, desigur, momente de gelozie, resentiment și nesiguranță. Recent, soția mea a ieșit la o întâlnire și a adormit în apartamentul lui. Nu mai auzisem nimic de la ea de la ora 22:00, iar la 6:00 dimineața încă nu era acasă. Mesajele mele rămâneau fără răspuns, iar apelurile mergeau direct la căsuța vocală. Un nod strâns de teamă mi s-a așezat în stomac, în timp ce îmi imaginam tot felul de scenarii sumbre și realizam că nu numai că nu știam unde este, dar nici nu aveam idee cu cine se află."
"Mă imaginam mergând la poliție și spunând: „Cred că e în Red Hook cu un tip pe nume Ryan. Nu-i știu numele de familie, dar cred că e designer grafic?” Nu sunt sigur că există un cuvânt pentru amestecul unic de teroare acută și rușine de neiertat pe care l-am simțit în acea dimineață, imaginându-mi că mi-am pierdut soția în favoarea lui Ryan, posibil designer grafic. Când, în cele din urmă, mi-a scris la 7:30, ușurarea m-a străbătut ca morfina. A scris: „fuckfuckfuckfuck îmi pare atât de rău. Am adormit.” I-am răspuns: „Mă bucur doar că ești bine, dar data viitoare, fără tăcere radio. Ține minte: nu ești singură.”
"Ceea ce îi surprinde pe cei mai mulți este când le spun că nu sexul cu alți-bărbați este ceea ce mă deranjează. Sexul este partea ușoară, partea distractivă. Greu este ceea ce sexul leagă, ce reprezintă, ce scoate la iveală. Nu vreau să se îndrăgostească de altcineva și, de fiecare dată când merge la o întâlnire, mă confrunt cu posibilitatea ca acest lucru să se întâmple. S-a întâmplat la început: prima persoană cu care s-a întâlnit după ce ne-am deschis căsnicia s-a îndrăgostit nebunește de ea, iar soția mea, copleșită de pasiunea lui, a încercat să îl iubească la rândul ei."
"Privind totul, eram confuz, furios și îngrozit că vrea să mă părăsească. M-a asigurat că nu vrea și că orice sentimente avea pentru el nu diminuau ceea ce simțea pentru mine. A o crede atunci a fost exercițiul suprem de încredere. Am supraviețuit pentru că, în cele din urmă, am crezut-o și, de asemenea, pentru că am învățat să am încredere în mine."
"Aceasta a fost marea provocare a căsniciei mele deschise: să extrag putere din vulnerabilitate. A face asta necesită o încredere în sine supremă. Mai întâi trebuie să te iubești cu adevărat, profund; aceasta este fundația pe care se construiește orice altă iubire. Din toate părțile vine mesajul că ceea ce fac eu este pentru slabi, ratati, eșecuri, „pizde”; că dacă aș avea bani și statut, aș putea să-mi țin soția „în frâu”; că auto-descoperirea ei se face pe seama stimei mele de sine."
"Căsnicia mea deschisă a pus presiuni mari asupra capacității mele de a reduce la tăcere vocea îndoielii din capul meu, acel sentiment rosător de lipsă de valoare. Dar descopăr că pot face față acestor cerințe și că îmi pot construi încrederea în mine din nimic altceva decât demnitatea de bază pe care o avem cu toții. Îi sunt recunoscător soției mele pentru că ne-a împins să facem acest salt și, indiferent ce se va întâmpla cu noi în viitor, aș face totul din nou. Iar când va veni acasă în seara asta și se va strecura în pat lângă mine cu o poveste fierbinte despre întâlnirea ei cu Paulo, o va face din nou și ea."
────────────────────────
- Contribuții Temple of Zeus 